M-am născut într-o familie în care am învățat mai mult să urăsc decât să iubesc. Tatăl meu o bătea pe mama foarte violent, din cauza că era un om gelos. De când îl țin minte pe tatăl meu el nu înceta să consume alcool și astfel se comporta într-un mod ciudat. Uneori scotea sunete ca un animal și se punea în patru labe, era oribil. Tot felul de cuvinte murdare erau la ordinea zilei. Nu prea ne-a oferit afecțiune, în schimb mama se lupta mult pentru noi ca să avem tot de ce avem nevoie, dar sigur că ea nu poate să fie și tată și mamă. Uite așa au trecut ani de zile, eu l-am urmat pe tata mai mult decât pe mama. Încă de pe la 14 ani am început să consum alcool, să fumez, sa flirtez cu băieții, doream să primesc multă atenție, în schimb eu sa nu ofer nimic.
În această lume trăiam după principiul din lumea animală ,, lupta pentru supravețuire,, ori tu, ori celălalt. În perioada adolescenței părinții mei au divorțat. Am intrat în depresie, abia mai puteam termina liceul. Căutam să îmi împlinesc golul din suflet prin a cuceri câți mai mulți băieți ca să am tot mai multă atenție, mă îmbrăcam foarte extragavant numai ca să mai câștig atenție. Tatăl s-a căsătorit imediat după divorț, mama s-a cuplat cu alt bărbat, iar eu și fratele meu sufeream mult de pe urma acestor acțiuni. Am devenit foarte indiferentă față de tot și toți, arogantă, geloasă, un spirit de comparație foarte mare, dar totodata și mă subminam mult.
La 17 ani m-am întâlnit cu Isus și l-am chemat în inima mea. El mi-a luat povara, mi-a legat rănile, în EL mi-am găsit bucuria. La 23 de ani m-am căsătorit. Parcă totul se năruia, tot ce am clădit până atunci în relația cu Isus se prăbușea. Nu puteam să aplic mai nimic din ce mă învăța Isus. A fost ca o lovitură pentru mine, nu puteam să-l iubesc pe soțul meu decât când îmi plăcea comportamentul lui, dacă nu, atunci îl amenințam cu divorțul. Deși știam că e păcat, că Dumnezeu urăște divorțul, eu continuam să acționez în fire. La un moment dat mă comportam exact ca tatăl meu. Am început să mă cufund, nu puteam să accept că a iubi înseamnă vulnerabilitate. Îmi era frică să dăruiesc dragoste, pentru că mă gândeam că dacă mă trădează ce fac? dar în dragoste nu este frică...1 Ioan 4:18
Vreau să vă îndemn să iubiți indiferent cât de greu vă este, pentru că Dumnezeu este dragoste și dacă suntem din El atunci și noi trebuie să iubim, începând cu Dumnezeu, apoi soțul nostru. (1 Ioan 4:7)
A iubi necondiționat reprezintă caracterul lui Dumnezeu. Tocmai în acest loc ,căsătoria, Dumnezeu îți modelează caracterul după al Său. Datorită contextului în care am crescut mi-a fost greu să iubesc așa cum îmi cere Dumnezeu, dar nu e imposibil, pentru că El Însuși ne ajută (2Corinteni 12:9). Trebuie să îmnțelegem că acest lucru ia timp și dacă ai crescut într-o familie disfuncțională acest lucru va lua ceva timp, dar nu renunța! Luptă până la capăt, căci Dumnezeu e chiar acolo, lângă tine, să te învețe, ridice și trăind dragostea Lui s-o dăruiești și tu!
Luptă să-ți iubești soțul necondiționat așa cum Isus te iubește pe tine !!! Romani 5:8
Fiți binecuvântate!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu